Mădălina e pierdută in visare....

Ziua asta este… diferită. A apărut o schimbare. O percep, o simt. Sunt trează. Pentru prima oară, nu regret că m-am trezit. Continui să trec prin această zi cu zâmbetul pe buze. Fiindcă ştiu… că îl voi revedea. Doar asta contează. Mă amestec printre gânduri şi ajung la el. Abia aştept să îi văd ochii. Zâmbetul. Conturul. Chipul. Ştiu că nu o să îl am dar continui să mă mint. Mă mulţumesc cu gândul că mâine e mâine. Şi poate mâine totul se va schimba. Visez cu ochii deschisi. Îl văd prin cum apare. Îl privesc, parcă hipnotizată.  E ca şi cum aş bea otravă. Dar nu mă satur. Nu mă satur să visez la el.Totul pare prea mult pentru mine.Aş vrea să îmi exprim sentimentele dar nu am dispoziţia necesară. Îmi zboară prin minte multe cuvinte dar, decât să spun ceva greşit, mai bine tac !Trăim într-o lume plină de umbre... aparenţe şi minciuni.


P.S : Mi-a disparut starea aceea din postul trecut!